Coronavirusul amorteste tot, inclusiv miscarea sindicala si ratiunea catre lucrurile logice.

In plin proces de negociere cu Administratia Nationala a Penitenciarelor si Ministerul Justitiei pentru aplicarea Deciziei 51/2019  cu privire la salarizarea la maxim pe fiecare functie dupa principiul ” la munca egala, plata egala”, totul s-a impotmolit in calcule si interpretari juridice si a inghetat odata cu aparitia coronavirusului. De zile bune lumea e ingrozita de virus si toata discutia e in jurul acestui subiect. Toata comanda A.N. P. si a penitenciarelor este blocata in aceasta dura misiune de lupta cu acest inamic invizibil. Nu spun ca e buna sau rea abordarea, dar o solutie poate fi inspirata din alta zona de gestionarea a evenimentelor mai grave si poate ca acest subiect ar trebui transferat in responsabilitatea unor comisii constituite din specialisti in acest sens,  iar conducerea A.N.P. si a penitenciarelor sa se ocupe de administrarea curenta a sistemului penitenciar , pentru ca focalizand toata energia si atentia pe acest subiect,  poate sunt si altele, la fel de importante,  care sa scape din atentie si efectele sa fie observate dupa incheierea acestei etape.

E clar ca cineva trebuie sa faca lucrurile dispuse de Guvern, dar la fel de clar trebuie ca fiecare institutie, organizatie,  sa-si indeplineasca atributiile pentru atingerea scopului pentru care a fost creata; si aici ma refer la sindicate. Pana acum institutia A.N.P. /M.J. isi joaca rolul perfect, insa sindicatele fac acelasi lucru?  Isi indeplinesc atributiile pentru care au fost create si anume reprezentarea intereselor membrilor de sindicat? 

De ceva vreme in mediul on-line nu se mai aude nicio voce a greilor sindicali, pe tv nicio fata cunoscuta, in timp ce concedierile curg garla, masurile de protectie sociala dispuse de Guvern sunt ambigue si par ca sunt neaplicabile. Unde sunteti in vremurile grele pentru membrii de sindicat, ati intrat toti in autoizolare?

Nici sistemul penitenciar nu a scapat de masuri :

– 30% din personalul unitatii trebuie sa stea acasa prin metode: recuperari, concedii, telemunca, invoiri etc,

– suspendarea platii orelor suplimentare efectuate  pe perioada si in legatura cu starea de necesitate,

– suspendarea parasirii garnizoanei,

– acordarea cu limitare a concediilor de odihna,

– schimbare programului de munca pentru personalul de la tura pe model cu 5 sau 6 ture( scopul fiind recuperarea orelor suplimentare, recuperarea co restante pe 2019, reducerea fondului de salarizare prin neplata orelor suplimentare si a unor sporuri),

– suspendarea dreptului la pensionare sau al demisiei,

– limitarea libertatii de miscare in cadrul unitatii cat si in cadrul comunitatii,

– modificarea programului de munca pentru cei de la 8 ore, in intervalul 6- 14, 14- 22,

Printre altele miscarea sindicala a fost amortita de corona, sub impactul emotiei colective, au uitat , sau doar in soapta intreaba :

– cum stam cu raportul real dintre dispozitiile scrise si aplicabilitatea acestor decizii?

– cum sunt protejati membrii de sindicat sa nu contacteze covid- 19, daca materialele sunt, sau sunt la nivelul necesar( manusi de unica folosinta, halate, dezinfectanti, sapunuri, masti etc),

– daca procedurile interne sunt clare, pertinente,daca genereaza actiuni fluente sau confuzie,

In teritoriu conducerile unitatilor fac eforturi teribile sa asigure un climat echilibrat, atat pentru angajati cat si pentru detinuti, dar in oarecare masura, mai ales cand vine vorba de bani si materiale , sunt dependenti de cei de la centru.

Deciziile ar trebui sa fie emise pornind de la certitudine ca sunt si aplicabile , sa fie clare si ferme, sa nu lase loc echivocului, mai ales in aceasta perioada.

Deja startul acesta in forta, cu un personal obosit de suprasolicitarea sarcinilor zilnice, din cauza personalului diminuat , a generat o oboseala profunda si o incordare neuropsihica si in aceasta combinatie  la aparitia zvonului ca se va aproba o OUG care blocheaza pensionarile au condus la un alt fenomen, pensionarea ad-hoc. Azi in sistemul penitenciar birourile de la resurse umane au fost pline de pensionabili care astazi si-au depus cererea de pensionare. In tot acest peisaj A.N.P. a venit cu decizia de a modifica programul turelor , decizie ce nu a fost bine primita de angajatii din penitenciare. O regula a psihologiei managementului institutiilor spune ca schimbarile se fac intr-un procent de maxim 25% din stilul si procedurile manageriale, in caz contrar, chiar si pentru apararea starii de confort, omul se revolta. Si asta lipseste acum sistemului penitenciar, personal mai putin prin pensioare si personal ramas in activitate cu o stare de nemultumire.

Chiar daca jocurile se fac in culise, meciul se castiga,  sau se pierde , tot la firul ierbii.