Cum scriam si in articolul trecut, corona a amorti tot, mai putin panica care genereaza decizii, cum e normal, insa unele pe genunchi. Nimic nu este mai inspaimantator pentru oameni decat un dusman invizibil cu un potential distructiv teribil. Si cum media amplifica aceasta stare de panica prin difuzarea obsesiva a numarului de infestati si decese zilnice, totul pare conectat doar la acest izvor de panica. Evident ca si angajatii sistemului penitenciar sunt conectati la acest izvor teribil de stiri care genereaza panica prin modul in care sunt difuzate. Nu negam existenta virusului, dar suntem retinuti in cuantificarea pagubelor produse de acesta si comentam unele decizii ce par abramburite.  In vreme de ” razboi” se vad adevaratii comandanti de osti, iar vizibilitatea lor este data de claritatea ordinelor , cursivitatea actiunilor, prin modul de previzionare, analiza si decizie ferma. Oamenii nu mai urmeaza sefii, urmeaza liderii, e un pic de diferenta. Nu putem sa nu constatam ca mergem din balba in balba, corectam ce inca nu am emis si emitem ce inca nu am corectat, poate din tribuna meciul se vede  perfect , dar pe teren( in penitenciare) fotbalistii sunt bagati in ofsaid chiar de antrenori. In toata aceasta perioada in care oamenii au nevoie de indrumare , chiar si conducerile de unitati, nu primesc decat adrese, unele peste altele, reveniri la reveniri, care incerca sa descurce ceea ce tocmai au incurcat in mod inutil. Incordarea e mare, iar energia consumata e enorma, asemeni efortului unui orb ce bantuie prin intunericul mintii lui sa gaseasca raza luminii ce nu a zarit-o niciodata. Cam asa e si cu managementul in situatie de pseudocriza. Incordarea e asa de mare in orbecairea asta manageriala  ca daca indraznesti sa intrebi la ANP, sau sa ai alt punct de vedere, poate argumentat, fata de ce se stabileste pe genunchi in ungherele din Maria Ghiculeasa, risti sa fii pocnit peste gura si intors pe rever chiar si de liderii sindicali. Argumentul la orice intrebare/nedumerire e : nimeni nu a mai trecut prin asa ceva, nimeni nu stie concret ce se va intampla, v -ati gasit voi mai destepti sa aveti pareri etc. Ma intreb cum ar fi fost in stare de razboi, cu gloante si schije sarind pe langa decidenti, ca nici razboaie nu au prins?  Da, uite ca in situatiile astea de pseudocriza indusa in sistemul penitenciar oamenii pot avea idei, unele poate bune. Esenta lucrului bine facut izvoraste din dezbatere autentica, consultare reala , nu mimarea unui dialog social. Sunt convins ca daca directorii de penitenciare, sefii de structuri , liderii sindicatelor locale erau consultati in mod real cu privire la gasirea unei solutii viabile pentru programul in ture, am certitudinea ca se gasea o varianta mult mai buna si mai bine acceptata de oameni. Stim, stim , e stare de necesitate si ordinele se executa , nu se comenteaza, dar sa nu uitam ca parteneriatul cu sindicatele se poate consolida in aceste momente de criza, acum se poate face dovada unui respect reciproc. Situatiile ocazionale in care unul dintre parteneri are puterea totala pe mana si teoretic decizia lui nu sta in parerea celuilalt, este ocazia prin care poti face dovada ca esti partener loial in orice conditii, pentru ca starea de necesitate trece, vremea ordonantelor militare apune si ne intoarcem la vechile reguli. Referitor la consultarea reala cu privire la modificarea programului la ture afirmam ca ea nu a fost una autentica, atat directorii de penitenciare, specialistii in domeniu din penitenciare cat si liderii sindicatelor din penitenciare nu au fost consultati in mod real. Decizia schimbarii programului turelor a fost luata in data de 30.03.2020, dimineata, in ANP, intr-un grup restrans si apoi s-a mimat o consultare prin videoconferinta ce s-a terminat cu impunerea programului asa cum se decisese. Daca tot o faceti si vremurile va permit, fiti barbati pana la capat si asumati-vi-le fara sa mai induceti ideea ca  liderii locali ai sindicatelor au girat aceasta intelegere.

Tehnic, referitor la programul impus, scopul declarat fiind ca 2 schimburi sa nu se intalneasca intr- un interval de 14 zile, fiind impus un regim de lucru de 12 ore cu 12 ore ( Z, Z liber N, N, liber Z, Z si tot asa timp de 15 zile urmare de 14 zile libere) iar al cinci lea schimb sa aiba un program la 3 zile consecutive de zi, liber, 12 ore de zi si tot asa, nu conduce la atingerea scopului propus pentru ca avem momente in  care se intalnesc. Schimbul care intra, cel care iese si cel programat la 8 ore. Ideea sa tii 2 schimburi 14 zile acasa ca sa impui distantarea sociala nu e tocmai buna. In interiorul penitenciarelor oamenii sunt mult mai putin expusi decat sa-i lasi acasa 14 zile consecutive fara un control al administratiei. In aceste zile se pot plimba in voie in societatea care este mult mai expusa.

Al doilea motiv intemeiat pentru care actualul program nu este bun este dat de concentarea unui volum mare de munca intr-un timp comprimat( 15 zile cu program de 12 cu 12) cu acordarea unui timp foarte mic de refacere a capacitatii de munca ce poate genera o incordare psihica foarte mare cu implicatii in descatusare in relatia cu detinutii. Nimic nu poate fi mai nociv in aceasta perioada decat sa ai si detinutii tensionati si proprii angajati.

Al treilea lucru care este in neregula cu aceasta decizie este suspiciunea ca aceasta decizie vizeaza reducerea salariala prin reducerea numarului de ore suplimentare in plata.

Literatura de specialitate, psihologia organizationala, recomanda ca manageri sa nu produca schimbari bruste , mai mari de 25% din cutumele institutiei, chiar daca au certitudinea ca lucrurile vor fi  mai bune, pentru ca va intampina reactia de raspuns prin apararea starii de confort. Cand acesta reactie este dublata de suspiciuni, in lipsa unei consultari reale, putem avea:

– agresiuni intre angajati si detinuti,

– agresiuni intre angajati,

– agresiuni intre angajati si manageri,

– agresiune pasiva prin miscarea inceata la ordin si comentarea tuturor dispozitiilor, dublate de plangeri scrise la diverse organisme,

– imbolnavirea personalului si cresterea numarului de indisponibilizati prin concedii medicale etc.

Solutia este consultarea reala a oamenilor si decizie prin consens  dupa analizarea tuturor variabilelor.